sâmbătă, 24 august 2013

Pe unde pedalează belgienii. Un fel de foto-reportaj

Mi se întâmplă frecvent să discut cu prietenii români despre bicicletă ca mijloc de transport. Aud tot felul de păreri, din ambele „tabere”. Prietenii bicicliști se întreabă, la fel ca și mine, de ce nu sunt în stare primarii de la noi să pună la punct o infrastructură corectă pentru cei ce se deplasează pe două roți. De partea cealaltă, prietenii fără bicicletă găsesc „motive” dintre cele mai variate, de la „nu ai unde să mai pui și piste pentru biciclete într-un oraș atât de aglomerat” și până la „bicicliștii nu au ce căuta pe stradă”. Din acest motiv, am decis să fac un mic inventar al diferitelor tipuri de facilități pentru bicicliști de pe drumurile publice belgiene, ca termen de comparație. Și am venit cu acest, să-i zicem, foto-reportaj.

Ideea mi-a venit atunci când am pornit la pedale spre litoral. Din Louvain-la-Neuve (centrul Belgiei) și până la orașul-stațiune Blankenberge, urmă să parcurg un traseu de 145 de kilometri, trecând prin Bruxelles, Aalst, Ghent, Bruges și toate micile localități dintre ele. Un motiv numai bun să fotografiez și pistele, marcajele, indicatoarele pentru bicicliști... și să ți le prezint aici. Cine știe? În naivitatea mea, mă gândesc că poate, la un moment dat, vor servi drept exemplu...
 

Acesta este cel mai simplu tip de pistă. Pe carosabil, marcată în același stil ca și benzile de circulație pentru mașini, este și cel mai ieftin mod de a crea condiții decente pentru cei pe două roți. Iar dacă locul permite sau șoseaua o cere, pista poate fi separată de aceasta printr-o bordură. Practic este un fel de trotuar, însă pe care afluxul de pietoni este aproape inexistent.



În localități, tocmai pentru că sunt și pietoni, pista este marcată în așa fel încât nimeni să nu încurce pe nimeni. Chiar dacă este pe trotuar, cicliștii nu se vor certa cu pietonii, întrucât fiecare va avea spațiul lui. Iar aspectul cel mai important este că, la intersecții, pista continuă drept, astfel că cicliștii pot circula cursiv, fără să sară borduri sau să traverseze de trei ori ca să meargă înainte.


Uneori, chiar și de-a lungul autostrăzilor există o pistă pentru biciclete. Este cazul autostrăzii E411, la intrarea în Bruxelles, pe marginea căreia există o astfel de pistă, separată de parapet, și pe care se circulă în ambele sensuri. Este locul ideal pe care să circuli la ore de vârf, ca să te bucuri de coloanele de mașini, pe care le depășești fără nicio grijă.

Imagine din 2011

Faci și tu parte dintre aceia care cred că, în orașele din România, nu ai cum să dezvolți o infrastructură pentru bicicliști, din cauză că nu e loc? Sau cunoști pe cineva care crede că Dumnezeu a creat cumva orașele din Occident cu tot cu piste pentru biciclete, iar pe cele din est le-a lăsat fără? Surpriză! Și în Belgia există străzi înguste, care nu permit trasarea unei piste separate pentru cei cu pedale. Ce facem atunci? Îi trimitem acasă? Le facem morală? Nu. Pur și simplu, îi invităm să împartă carosabilul cu șoferii. Pictogramele desenate pe asfalt ne recomandă chiar să păstrăm distanța față de marginea străzii, ca să evităm accidentele ce pot fi cauzate de deschiderea unei portiere.


Totul este gândit și implementat cu cap. Inclusiv la intersecții, unde există un spațiu, până la trecerea de pietoni, care ne este rezervat. Acolo, avem loc să ne încadrăm pentru a vira la stânga, fără să facem slalom printre mașini și fără a-i lua prin surprindere pe automobiliști. Astfel, șoferul primei mașini din coloana oprită la semafor ne va vedea chiar în față și ne va lăsa să degajăm intersecția, înainte de a porni de pe loc. Iar dacă suntem mai sociabili din fire, îi putem comunica direct că facem la stânga și îi putem mulțumi pentru înțelegere. 



Cum? Aceeași bandă pentru autobuze, taxiuri și bicicliști?! Asta ar fi, într-adevăr, o grea încercare pentru șoferii de la noi, dar și pentru unii bicicliști, care cred că totul li se cuvinte.

Ceea ce vezi în această dublă fotografie se numește sens unic limitat. Este o practică frecvent întâlnită pe străzile din orașele belgiene. Principiul e simplu: pe o stradă cu sens unic pentru automobiliști, cicliștii pot circula în mod legal în ambele sensuri. În cazul ăsta, cei care merg „pe interzis” au chiar un avantaj: nu trebuie să fie atenți decât în față.



Uneori, faptul că avem voie să circulăm „pe interzis” este indicat nu doar de plăcuța adițională „cu excepția bicicletelor”, ci și de marcajul de pe asfalt. În felul ăsta, șoferii care circulă pe sensul lor unic au un reper în plus, care îi va ajuta să ne ferească.

Trecem acum la ceva mult mai complex. Aici nu mai vorbim de linii trasate pe asfalt - chiar dacă și acelea sunt arhisuficiente pentru o circulație decentă - ci de de o pistă amenajată din pavele roșii, separată de circulația motorizată printr-o mică bordură. Cu toate acestea, pista noastră nu este pe trotuar. Se vede bine că, în dreapta ei, se află locurile de parcare, iar abia după ele, separat de altă bordură, se află trotuarul propriu-zis, destinat, firește, pietonilor. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.



Ups! O stație de autobuz... Ce facem? Trecem prin ea și ne suim pe călători? Sau o ocolim elegant?

Sau poate mergem drept înainte, fără să-i încurcăm pe călători, și lăsăm autobuzul să oprească în dreapta, dincolo de pistă.



Aici, primăria vrea deja să ne răsfețe: noi, bicicliștii, circulăm pe covorul roșu.



Marcaje cât vezi cu ochii. Ce-ți poți dori mai mult decât o astfel de priveliște ca să pedalezi cu spor și fără griji?

Și cine a zis că bicicliștii dăunează aspectului orașului în care circulă? Iată cât de frumos se integrează pista cea roșie între șosea și trotuarul pavat cu dale în diferite nuanțe de gri!



Însă în Belgia, infrastructura pentru bicicliști nu se rezumă la piste frumoase trasate prin orașe. Chiar de-a lungul marilor șosele naționale, este ceva firesc să existe aceste spații destinate celor fără motor. Și nu trebuie să fie roșii ca să poată fi folosite în deplină siguranță.

E drept, mai găsești pe alocuri și piste care nu sunt în cea mai bună stare. Se întâmplă și la case mai mari. Chiar și așa însă, ele sunt practicabile.



Dar ce se întâmplă aici? O pistă pentru biciclete închisă din cauza lucrărilor? Te pomeni că o desființează ca să lățească șoseaua sau parcarea!



N-aș crede totuși. Pentru că, puțin mai departe, pista proaspăt renovată este deja accesibilă. Oare nu cumva asta se va întâmpla în curând și cu cea degradată de mai devreme?

Aici, aleea pentru bicicliști devine deja ceva pitoresc. Separată de șosea printr-un gard viu și mărginită, de partea cealaltă, de un canal navigabil, artera aceasta (pe care se circulă în ambele sensuri) este un loc prin care te deplasezi și te relaxezi în același timp.



Mda... Au și ei needucații lor. Nu mi-e clar ce căuta mașina asta aici, dar știu că am făcut un pic de sport ocolind-o. Unde mai pui că, după numărul de înmatriculare, individul e olandez, deci ar trebui să știe mai bine ca oricine ce e aceea o pistă pentru biciclete. Oricum, te asigur că astfel de cazuri sunt extrem de rare.

Aici, circulam pe partea stângă. Fiindcă acolo e pista, pentru ambele sensuri.



Un element important în buna funcționare a rețelei belgiene de căi de acces pentru cicliști este îmbinarea lor. Astfel, în traseul meu nu a trebuit să sar nicio bordură, și nici să mă dau jos de pe bicicletă, ca să mă întreb pe unde am voie să merg. Așa cum se vede și în aceste imagini, traversările sunt toate la nivel și sunt semnalizate corespunzător.


Iar când totul este atât de bine pus la punct, nimic nu te oprește să admiri cochetele case de pe marginea drumului.


Avem din nou de a face cu pistele acelea în stil olandez - situate la un nivel intermediar între partea carosabilă și trotuar. O geometrie perfectă, spre beneficiul tuturor.


Edificiul din imaginea de mai jos, cândva o poartă de intrare în vechea cetate medievală Bruges, datează din secolul XVI. Șoferii nu au voie să treacă pe sub arcadă; noi, bicicliștii - da. Privilegiu sau decizie firească?


Dacă mai era nevoie, iată încă o pistă generoasă, situată între o stație de autobuz și un trotuar. Nu știu cum se face, dar pietonii chiar merg pe partea lor. Să fie cumva pentru că au loc suficient și, prin urmare, nu simt nevoia să meargă pe pistă?

Bun. Am înțeles: piste amenajate, frumos colorate, cu îmbinări corecte... răsfăț deplin pentru ciudații ăștia cărora ne ajung două roți și o pereche de pedale ca să ne deplasăm. Dar ce vedem aici? Indicatoare pentru bicicliști! Ei nu, că asta e prea de tot!



Între Bruges și Blankenberge, aleea pentru biciclete arată, deja, ca o stradă în toată regula.

Iar o dată ajuns la destinație, am găsit încă un exemplu de intersecție demn de luat în seamă. Pista este ușor deviată spre dreapta, astfel încât să lase un mic refugiu pietonilor care doresc să traverseze. Cu toate acestea, pietonii care merg înainte, au în continuare trotuarul lor suficient de lat. Apoi, participanții la trafic din fiecare categorie - șoferi, cicliști, pietoni - au semaforul lor. Și semafoarele astea sunt amplasate în așa fel încât să fie și utile. Verde pentru toată lumea!



Închei cu această interesantă intersecție, unde cicliștii care vor să vireze la stânga trebuie să iasă mai întâi în dreapta și să cotească, pentru ca, în final, să ajungă perpendicular cu strada pe care o traversează. În felul ăsta, se vor opri la semafor și se vor asigura, la fel ca pietonii. Și uite așa se rezolvă și problema cicliștilor care se transformă subit în pietoni când vor să traverseze.


În condițiile descrise și arătate până acum, nu e de mirare că am ajuns la mare complet relaxat și în plină formă. Iar dacă în cazul meu a fost o simplă nebunie, o tură de plăcere, sunt convins că pistele acelea sunt folosite, în primul rând, de oameni care circulă din motive serioase. Important este că ele există și sunt amenajate corect. 

Eu doar le-am fotografiat, pentru exemplificare. Asta am considerat util să fac, pentru moment, ca român plecat din țară, însă care dorește ca bicicliștii să poată circula eficient și în siguranță și la noi. Nu sunt nici primar, nu lucrez nici pentru firma vreunui rege al asfaltului, așa că e peste puterile mele să schimb ceva, concret. Ți-am arătat aceste fotografii, ca să ai termen de comparație și, dacă e cazul, să înțelegi de ce nu aș putea folosi niciodată, spre exemplu, pistele din București. Iar dacă ești dintre cei sceptici, ți-am arătat că există numeroase soluții, chiar și pentru orașele aglomerate, cu străzi înguste. Un pas important într-o așteptată evoluție ar fi ca noi, bicicliștii, să nu mai fim priviți ca ființe exotice, cărora ne-a cășunat pe biciclete pentru că ar fi la modă. În rest, dacă vreo persoană factor de decizie ar da din întâmplare peste pozele astea, eu aș fi încântat.

Dacă nu, e în regulă. Bine că avem și noi piste...




11 comentarii:

  1. Belgienii stau mai prost cu infrastructura biciclistica decat nemtii sau olandezii, dar in ultimii ani vin puternic din urma, dupa ce multa vreme Belgia si mai ales Bruxellesul erau date ca exemplu de "asa nu" dpdv bicilistic la nivelul Europei occidentale... De cativa ani am tot facut la Cluj proeictii publice foto pe tema infrastructurilor si politicilor pro-biciclistice dezvoltate in ultimii ani in Bruxelles, ca dovada ca se poate face ceva in orase aglomerate si cosmopolite unde acum cativa ani si infrastructura biciclistica era zero si traficul auto infernal si erau foarte putini biciclisti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre nemți nu mă pronunț, pentru că n-am testat. La olandezi, în schimb, știu foarte bine cum stau lucrurile și da, infrastructura lor este mult mai bună. Chiar și în Belgia, lucrurile stau din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi spre nord. Traseul meu a fost în proporție de 90% pe teritoriu flamand, motiv pentru care a și fost atât de primitor. Totuși, dacă în București s-ar trasa piste dintre cele mai simple (vezi prima fotografie) dar corecte, ar fi ceva. Dar nici măcar atât nu sunt în stare să facă autoritățile de la noi.

      Ștergere
  2. Ai nostri cred ca nici nu au experienta in domeniu, adica nici nu stiu cum sa traseze pistele astea, pe langa faptul ca nici nu au curajul sa ia din spatiul pentru masini si nici nu o prea doresc, fiind si ei automobilisti convinsi.

    RăspundețiȘtergere
  3. „nu ai unde să mai pui și piste pentru biciclete într-un oraș atât de aglomerat” ?? pai daca ar exista mai multe piste de bicle, regulamentar facute, poate ar creste numarul de biciclisti, si ar scadea numarul masinilor, la asta nu s-a gandit nimeni ??? si orasul nu ar mai fi "atat de aglomerat" cu indivizi care se duc cu masina 2 statii de autobuz, sa-si cumpere o cola si 2 paini...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar asta e rezolvarea! Dar deh, masini in minus inseamna pierderi mari la buget.

      Ștergere
  4. Foarte frumos. Dar no offence pentru belgieni si berea lor buna si ciocolata delicioasa... sunt in epoca de piatra. Sigur exista un belgian care a facut un reportaj asemanator cu al tau din Copenhaga. :)

    Adica e frumos ce ai vazut, daca ai ajunge in Danemarca ai plange. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu contest că se poate și mai bine. Nu am fost în Copenhaga, dar am experimentat deja Olanda (nu doar un oraș!) și am văzut ce înseamnă. Însă chiar și așa, cu piste din „epoca de piatră”, am mers bine, în siguranță și nu m-am lovit de aberații precum cele din București. Tocmai de aceea am și scris articolul, ca să arăt că există soluții simple și ieftine care ar putea fi implementate și la noi, dacă s-ar dori. Iar dacă le implementăm corect, le putem apoi îmbunătăți până când ajungem la nivelul Copenhagăi. Sau al Olandei. :-)

      Chiar: Dacă Belgia e în epoca de piatră, Bucureștiul în ce epocă e? :-)

      Ștergere
  5. Multumesc frumos in numele tuturor pentru articol si asteptam cat mai multe de genul din partea tuturor. Poate asa se desteapta lumea + vor lua masuri(fiecare cum poate) si vom vedea schimbari.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am pedalat si eu pe prima pista ciclabila "interurbana" din Romania: intre Vama Veche si 2 mai. http://goo.gl/maps/3tquj E drept ca este impartita cu pietonii si e prea ingusta pentru 2 biciclete, dar e ok. E un prim pas. De laudat!

    RăspundețiȘtergere
  7. La noi chiar daca s-ar face astfel de piste, tot n-ar fi de ajuns. Trebuie sa luam in considerare si faptul ca romanii nu renunta la "4 roti" asa usor. Cei mai multi scot masinile din parcare si pentru a se deplasa la un magazin care se afla la 500 metri...
    Cand vorbim de alte tari, nu vorbim doar de infrastructura pentru biciclete ci si de altfel de oameni care gandesc altfel, mai civilizat, mai bine pentru sanatatea lor, pentru mediu, etc.
    La noi nesimtirea este la un nivel foarte ridicat...

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumim pentru foto-reportaj !

    RăspundețiȘtergere