luni, 26 august 2013

De la mic la mare. Scrie-ți numele în ordinea corectă

Bună ziua. Mă numesc Petrescu Adrian și aș dori un sfat să vă ofer cu privire la modul în care numele să vi-l scrieți. Am observat că, în lipsa unei lecții adecvate predate la școală, ordinea în care românii își spun sau își scriu numele complet este cumva aleatorie. Nu toți par să-și dea seama că prefixul pre- din prenume înseamnă „înainte de” și că, prin urmare, prenumele se pune înainte de numele de familie. Desigur, atâta vreme cât nu am găsit nicăieri o reglementare oficială în acest sens, tot ce scriu aici este părerea mea - bazată pe un raționament logic - și un sfat pe care încerc să îl argumentez. Iar dacă îmi permiți o glumă, am să-mi permit și eu să te „ameninț”: dacă nu-ți scrii corect numele, vor râde de tine prietenii de pe Facebook!


La școală, suntem toți puși într-un catalog, ordonați după numele de familie și strigați ca atare de profesori când se face prezența sau când suntem ascultați. Acest fapt pare să ne lase urme adânci, pentru că, după toate momentele tensionate trăite în acei ani, unii dintre noi ajungem să ne prezentăm toată viața cu numele de familie înaintea celui de botez.

Însă ordinea aceasta este greșită, fiindcă prenumele trebuie pus înaintea numelui. Este logic, din mai multe puncte de vedere. Întâi de toate, însăși etimologia lui prenume ne arată că trebuie să stea înaintea numelui. La fel cum o preselecție are loc înaintea selecției propriu-zise. Apoi, prenumele este cel care te definește. Apropiații te strigă după numele mic, el este cel care iese în evidență. Numele de familie are și el rolul lui, însă de obicei în contexte formale. Iar dacă arunci o privire asupra numelor din toată Europa, vei vedea că toată lumea își trece mai întâi numele de botez și abia după aceea pe cel de familie. Singura excepție o reprezintă Ungaria, unde, într-adevăr, se scrie mai întâi numele de familie.

Mitul celebrității


Există această idee preconcepută, extrem de frustrantă, cum că doar celebritățile și-ar scrie prenumele înaintea numelui. Nu știu cine a inventat această inepție, dar știu sigur că nu are niciun fundament. Tocmai de aceea, te sfătuiesc hotărât să nu o accepți. Faptul de a-ți scrie corect numele, nu are nimic de a face cu celebritatea. Ține doar de respectul de sine și de un pic de cultură. Dacă numele de politicieni sau de scriitori nu te conving (pentru că, vei spune, sunt vedete), atunci ia ca exemplu personajele din literatura română. Felix Sima, Costache Giurgiuveanu, Zoe Trahanache, Ștefan Tipătescu, Nechifor Lipan... toți apar cu prenumele înaintea numelui de familie. Altfel, am avea de a face cu nume și postnume.

Sau, dacă îți place să respecți superstiții (nefondate) din popor, atunci hai să întoarcem povestea asta și să creăm una nouă: scrierea asta inversată poate că a fost, de fapt, gândită pentru ca niște băieți deștepți să poată gestiona mai ușor masele, prin diferite instituții cum ar fi școlile, administrațiile locale etc. Și niciun profesor nu ți-a spus acest secret, pentru că nu avea niciun interes. Altfel, cum ți-ar mai fi dat fiori când te striga cu sânge rece, după numele de familie, sperând să te prindă cu lecția neînvățată? Cu alte cuvinte, dacă îți scrii numele de familie înaintea prenumelui, înseamnă că îți accepți statutul de marionetă în jocul sistemului, că te lași manipulat, controlat de „ei”. Dacă ții la identitatea ta, vei spune „Stop!” și îți vei scrie numele în ordinea corectă. Ce ar mai trebui să adaug pentru ca povestea să sune mai dramatic și mai alarmant?

Serios vorbind însă, ordinea nume-prenume ar trebui folosită exclusiv în situațiile pur administrative (la școală, la primărie, la evidența populației etc.), unde identificarea se face alfabetic, după numele de familie. În rest, când te semnezi, când te prezinți, când îți scrii numele pe plic, în CV sau în câmpul From de la e-mail, nu ai niciun motiv să începi cu numele de familie. Părerea mea.

Engleza, bat-o vina!


Limba aceasta pe care o iubim atât de mult este, cred eu, și sursa unei mari confuzii. Pentru că în engleză avem first name și last name, dar nimeni nu ne explică ce înseamnă fiecare. Și atunci, ne ducem cu gândul imediat la catalogul de la școală. Cum te striga învățătoarea când te scotea la tablă? Popescu Andrei. Ionescu Maria... Păi atunci înseamnă că Popescu și Ionescu trebuie să fie first name, iar Andrei sau Maria... last name, nu? Ei bine, nu. First name este numele mic, numele de botez, iar faptul că se numește așa este o dovadă în plus că trebuie spus primul. Last name este numele de familie și se spune, evident, ultimul.

De altfel, poate ai întâlnit deja în muzică sau în filme replici precum „I'll change my last name” sau „You call me by my new last name”, când se face referire la căsătorie. Care este numele ce se schimbă la căsătorie? Cel de familie. Bingo!

Dacă nu, te faci de râsul prietenilor de pe Facebook


În cazul în care argumentele de mai sus îți par prea teoretice și lipsite de importanță, iată și un exemplu concret, ca să vezi că scrierea inversată a celor două nume este nefirească. Și ce exemplu poate fi mai grăitor decât Facebook-ul?

Am acolo o prietenă cu numele de familie terminat în ă. Să o botezăm simbolic Andreea Nicoară. Ea însă, în datele contului Facebook, și-a trecut numele invers și fără diacritice - deci Nicoara Andreea. Facebook în limba română știe de ceva vreme să afișeze corect formele articulate hotărât, la dativ-genitiv, ale prenumelor feminine terminate în a. Din acest motiv, când Nicoara Andreea apreciază o fotografie de-a mea, eu voi primi notificarea „Nicoarei Andreea îi place fotografia ta”.

În alte situații, simpla enumerare a mai multor persoane cărora le place o anumită postare poate deveni comică, dacă una dintre persoane are numele trecut pe dos. Să presupunem că o postare oarecare este apreciată, la unison, de numitele Andreea Ionescu, Ioana Popescu și Maria Gheorghe. Dar Maria nu știe că prenumele se pune înainte, deci se semnează Gheorghe Maria. În aceste condiții, la mine pe Facebook voi vedea așa: „Andreei Ionescu, Ioanei Popescu și lui Gheorghe Maria le place starea ta”. Haios, nu?

Și mai comice sunt situațiile în care Facebook nu afișează decât prenumele (adică acel first name pe care i l-ai spus tu când ți-ai făcut cont). De exemplu, atunci când mă împrietenesc cu Gheorghe Maria, pe lângă confirmarea prieteniei noastre, eu primesc și frumoasa invitație „Scrie în cronologia lui Gheorghe”. Iar dacă decid să comunic cu ea în timp real, pe chat, sunt înștiințat din când în când că „Gheorghe tastează...”.

Poți evita aceste situații dacă îți completezi corect numele și prenumele în contul tău de Facebook. E suficient să te duci la Setările contului (Account settings), secțiunea Nume (Name). Acolo îți poți corecta foarte simplu numele, în cele trei câmpuri disponibile: Prenume (First), Al doilea prenume (Middle) - câmp opțional - și Nume (Last). Mai jos, găsești și opțiunea Afișează ca (Display as) pentru a-ți alege explicit în ce ordine vrei să-ți apară numele. 

Este foarte simplu să-ți corectezi propriul nume, astfel încât să apară în ordinea firească.
Această din urmă opțiune este importantă în funcție de cultura din care faci parte și/sau de țara din care vii. Discutăm aici despre regula vestică, deci corectă este așezarea prenume-nume (Andrei Popescu). Dacă însă ești de origine maghiară și dorești ca numele să-ți fie afișat conform regulilor limbii maghiare, atunci poți opta pentru cea de-a doua variantă (Szabó Mária în loc de Mária Szabó).

Nu ezita să faci modificări similare și alte conturi pe care le mai ai, precum cel de mail sau de pe site-urile de recrutare. Asta, desigur, dacă vrei ca numele tău să apară corect, profesionist și dacă nu ai alte motive personale pentru care îți dorești ordinea inversată.


În concluzie, eu mă numesc Adrian Petrescu și sper că sfaturile mele ți-au fost de folos. Îți doresc să ai o zi frumoasă, nu doar cu numele!


Un comentariu:

  1. Mai trebuie mentionat ca adresarea corecta catre cineva se face folosind numele de familie al persoanei. De exemplu, cand ne adresam celei care se numeste Maria Popescu, vom spune "Doamna Popescu", iar nu "Doamna Maria". Din pacate, la televizor auzim atat de des formulari care se doresc politicoase, dar urmarind probabil sa introduca o nuanta de familiaritate sau din ignoranta, duc la adresari de acest gen ("doamna Gherghina", "Domnul Dorel", etc, etc....).
    Dar profesorii de limba romana ce fac? Nu vorbesc de cei care spun "ora doisprezece" sau chiar "la doispe").

    RăspundețiȘtergere