joi, 20 iunie 2013

N-ar trebui să meargă și așa. De ce militez pentru folosirea diacriticelor. Partea a 5-a

Am ajuns și la ultima parte a seriei pe care m-am încăpățânat să o scriu, despre importanța folosirii diacriticelor. Am arătat, până acum, că ele fac parte din alfabetul limbii române și că, dacă refuzăm să le folosim, nu putem pretinde că scriem corect și îngrijit. Dacă în articolele precedente am adus argumente însoțite de exemple concrete, de data asta voi încerca să ajung la o concluzie. Mai întâi am să arăt ce măsuri cred eu că ar trebui luate pentru încurajarea scrierii corecte. Apoi, voi încerca să răspund unei serii de argumente (sau, mai degrabă, scuze) aduse frecvent împotriva demersului meu, și voi arăta de ce nu le consider valide.

Ca și până acum, contez pe tine și pe faptul că nu vei înțelege demersul meu ca pe o ofensă. Chiar dacă, probabil, te vei regăsi într-unul dintre argumentele prezentate mai jos, nu mi-am propus, sub nicio formă, să te critic și cu atât mai puțin să te jignesc. Am scris totul cu bună credință și m-aș bucura dacă ceea ce prezint aici îți va fi de folos.

Bun. Și atunci ce e de făcut?

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să vrei să scrii corect. Și să fii dispus să pui la punct câteva configurări necesare scrierii și afișării corecte a textelor în limba română. Ar trebui, după părerea mea, să renunțăm la a considera că un calculator este gândit, implicit, pentru limba engleză și că româna (sau orice altă limbă) ar fi o opțiune anevoioasă, de care ne putem lipsi. Intră în setările regionale ale Windows-ului și alege peste tot România ca loc geografic și limba română pentru afișare, dar și la configurarea tastaturii. Ți se pare anevoios să comuți între engleză și română? Setează tastatura implicit (sau doar) pe limba română! Nu te va împiedica nimeni să scrii și în engleză, chiar pe o tastatură românească! Iar cu standardul oficial de tastatură românească, implementat de la Windows Vista încoace, este deja mult mai simplu să scrii corect. Literele specifice limbii române sunt bine plasate pe cinci taste din dreapta, ușor de memorat, iar majoritatea semnelor au rămas acolo unde le știai de la tastatura americană. Iar acum, gândește-te un pic: de câte ori folosești, în scrierea curentă, parantezele pătrate, acoladele sau semnele < și >? Desigur, ideal ar fi să avem cu toții tastaturi fizice românești, cu diacriticele gata inscripționate, așa cum se întâmplă în toate țările civilizate. În felul acesta, n-am mai fi nevoiți să ghicim unde sunt anumite litere sau semne și poate ar opta mai mulți pentru scrierea corectă. Tastaturi românești există pe piață, dar sunt puține și asta tot din cauză că nimeni nu vrea să scrie corect, deci nu există cerere.

Un alt lucru pe care eu l-aș face dacă aș avea vreun fel de putere, ar fi să oblig prin lege școlile să-și doteze toate calculatoarele cu tastaturi fizice românești. Dacă, o dată cu abecedarul, elevii vor fi învățați să scrie pe calculatoare cu tastaturi românești, vor percepe scrierea corectă drept un lucru firesc și în mediul digital. Și poate așa, în viitor va exista o cerere mai mare pentru tastaturi românești. Altfel, vor fi mereu nevoiți să configureze și să ghicească, iar în final vor scrie tot greșit, că e mai simplu.

Dacă îți vei manifesta interesul de a învăța să folosești diacriticele, va fi plăcerea mea să scriu unul sau mai multe articole cu îndrumări despre configurarea calculatorului sau a dispozitivului mobil pentru scrierea corectă. Dar... vrei?

Scuze cu care nu sunt de acord

Am încercat, cu diverse ocazii, să îmi conving prietenii că e important să scriem cu diacritice. Deși unii dintre ei par a fi de acord, sunt extrem de puțini cei care chiar le folosesc (pe bloguri, în rețele de socializare etc.). Cei mai mulți însă manifestă parcă o aversiune față de scrierea corectă, iar când vine vorba de „motive”, lista este interminabilă. Am ales, deci, argumentele pe care le-am auzit cel mai des și voi explica, pentru fiecare în parte, de ce nu le consider valide. Dacă ai un alt motiv, ce nu se găsește pe listă, sau dacă ai un contra-argument pentru explicațiile mele, nu ezita să lași un comentariu!

  • Diacriticele nu sunt importante, pentru că mesajul se înțelege oricum.
    Perfect. Atunci de ce mai suntem deranjați de succesurile Elenei Băsescu, de almanahele lui Marian Vanghelie sau de agramaticalitățile lui Costi Ioniță? Doar am înțeles cu toții ce au vrut să spună! La fel de bine, putem elimina cratimele și putem pune oricâți i dorim la finalul cuvintelor... Cu toate astea, un text care poate fi înțeles nu este neapărat un text îngrijit.

  • Am alte preocupări decât gramatica și ortografia.
    Asta e ca și cum un inginer ar spune că are alte preocupări decât mâncarea și somnul. Totuși, scrierea nu este doar pentru scriitori, la fel cum mâncarea nu este doar pentru bucătari. Indiferent de preocuparea ta, este pur și simplu un lucru elementar să știi să scrii și să citești. Pentru asta există școala primară, unde înveți să scrii corect, ca să nu te faci de râs, mai târziu, în viață. Mai gândește-te.

  • Diacriticele țin de cum îți configurezi tastatura; cratima și acordul țin de ce înveți la școală.
    Asta înseamnă că omul fără carte va scrie „Na-m stiut ce sai zic”, iar tu, pentru că ai carte, vei scrie „N-am stiut ce sa-i zic”. Rezultatul e același: ambele enunțuri sunt scrise greșit! Dacă tot ai învățat, cu succes, la școală unde să pui cratima, de ce nu înveți și acum, la maturitate, cum să-ți configurezi tastatura? Ciudat este că toată lumea știe să intre pe Facebook, să pună poze făcute cu telefonul, să lase comentarii, „să dea like și share”... deși nimeni nu a învățat asta la școală. Revenind însă la subiect, te-aș întreba: la ce-ți folosește ceea ce știi, dacă nu aplici?

  • Când scriu de mână, scriu cu diacritice.
    Sunt convins! Dar pe net, nu prea ai cum să scrii de mână. Nici cărțile nu sunt scrise de mână. Imaginează-ți cum ar fi să cumperi un volum de Caragiale și să găsești un anunț din partea editorului: „Manuscrisele venite de la autor conțineau diacritice, dar prezenta ediție este tipărită fără ele, pentru că a fost redactată pe calculator”. Tehnoredactarea ar trebui să fie un factor de evoluție în industria media, nu o scuză pentru greșeli, altfel inadmisibile. E de la sine înțeles că pe blog, pe Facebook sau într-un mail, trebuie să scrii electronic. Dacă atunci când scrii de mână pretinzi că o faci corect și îngrijit, de ce nu faci la fel și pe net? Așa cum ai grijă să arăți bine când ieși din casă, așa poți avea grijă și de forma textului tău.

  • Nu am răbdare să scriu cu diacritice.
    Dar nu ține de răbdare! Să tastezi Ă nu durează mai mult decât să tastezi A. Trebuie doar să-ți configurezi sistemul de operare o dată și să te folosești cum trebuie de el după aceea. Iar pentru dispozitive mobile, există, de la caz la caz, diferite soluții de scriere predictivă sau chiar tastaturi virtuale complete. Dacă ți-ai dori într-adevăr să scrii corect, ar exista cu siguranță o soluție. Un exemplu relevant: blogul meu, dar și postările mele de pe Facebook. Scriu cu diacritice peste tot, de pe orice dispozitiv, și nu mă plâng de nicio dificultate.

  • Mi-e mai comod să scriu fără diacritice.
    Ți-e mai comod pentru că pornești de la ideea preconcepută că e greu de configurat tastatura pentru limba română. Nimic mai neadevărat. Procesul e departe de a fi anevoios și, în final, nu poate fi decât benefic. Dacă vrei cu adevărat să faci schimbarea, te poți documenta din nenumărate surse. Chiar și de la mine, personal. Dacă însă mergi până la capăt cu ideea că scrierea corectă e incomodă, atunci... să-mi fie cu iertare... dar înseamnă că aplici același principiu românesc „Lasă, că merge așa”, pe care îl blamăm cu toții, dar pe care, în același timp, se pare că îl iubim. În plus, după părerea mea, dacă te plângi de (in)comoditate, nu mai ai niciun drept să-i judeci pe cei care fac greșeli de ortografie, pentru că... și lor le e mai comod așa.

  • Belgienii sau francezii [alte nații pot fi adăugate aici] au tastatura lor idioată. De aia pot să scrie cu accente.
    Și care e problema? Ai fost în Belgia (sau Franța etc.) și te-a enervat tastatura lor? Perfect! Fiecare limbă cu particularitățile... și cu tastatura ei. Și ei vor înjura tastaturile noastre dacă vor veni în România. Ba chiar vor bârfi cu prietenii și vor spune că tastaturile românești sunt îngrozitoare. Problema este că ei au tastatura lor, noi o avem... pe a americanilor! Există și tastaturi românești pe piață, dar nu le vrea nimeni, pentru că sunt percepute drept „anormale”. Deci românii nu vor nici tastatură românească (pe care să fie deja imprimare, fizic, toate diacriticele), dar nici să învețe să scrie românește pe o tastatură americană. Ei vor doar... să scrie greșit.

  • Francezii au tastatura lor, dar sunt niște încuiați și fac o groază de greșeli.
    Am avut o astfel de discuție cu o prietenă... Eu nu mi-am propus să declanșez un război între nații și tastaturi. Nu comentez despre densitatea greșelilor gramaticale făcute de un popor sau altul. Știu însă că francezii sau belgienii care își propun să scrie îngrijit, o pot face fără bătăi de cap, datorită tastaturii cu aranjament adaptat pentru limba franceză. Astfel, atunci când eu primesc un mail de la un angajator, de la un profesor sau de la prietenii francofoni „cu carte”, el este întotdeauna redactat cu toate accentele necesare. La rândul meu, când scriu un mesaj în franceză, îl scriu cu accente. E modul meu de a-mi respecta adresantul. În România, chiar și cel mai cult director sau profesor îmi va scrie fără diacritice, că-i mai comod așa.

  • Nu am posibilitatea tehnică să scriu cu diacritice.
    Eu scriu cu diacritice din 1997, când lucram sub Windows 95. Pe telefonul mobil, aveam diacritice încă de la Nokia 3310, iar de atunci toate telefoanele mele au avut această funcționalitate. Mai mult, este unul dintre criteriile de bază după care îmi aleg un nou aparat. Acum, în 2013, scriu cu diacritice pe acest calculator cu Windows 7, pe iPad, pe un telefon Nokia și pe un Samsung cu Android. Scriu cu diacritice și pe blog, și pe Facebook, și pe mail. Am văzut (afișat) texte scrise cu diacritice atât pe dispozitivele mele, cât și pe calculatoarele universității, cu Windows în limba franceză, configurat pentru Belgia. Totul funcționează și se afișează perfect. Deci posibilitate tehnică există întotdeauna. Dacă îți pasă și te interesează problema, sigur vei găsi o soluție să scrii corect pe dispozitivul tău.

    O singură excepție există în cazul acestui argument: SMS-ul. Din cauza standardului învechit folosit la transmiterea de mesaje scurte, multe limbi de pe glob (nu doar româna) nu sunt acoperite de setul standard de caractere pentru SMS. Această problemă ar putea face obiectul unui articol distinct, dar, pe scurt, există două opțiuni: fie scriem SMS-uri fără diacritice și avem până la 160 de caractere per mesaj, fie scriem corect, dar ne mulțumim cu numai 70 de caractere per mesaj. Având însă în vedere că, mai nou, există pe piață planuri tarifare cu mii de mesaje incluse sau chiar cu mesaje nelimitate, nici măcar acest aspect nu ar mai fi o problemă. Un mesaj scris corect poate fi „spart” în două sau mai multe SMS-uri și concatenate apoi pe telefonul destinatarului, fără să coste o avere.

În concluzie

Nu mi-am propus să dictez nimănui cum să scrie. Firește, mi-ar plăcea ca articolele mele să poată influența comportamente, mai ales că am conștiința împăcată că am scris totul cu bună credință și spre binele tuturor. Trăiesc în Belgia, iar aici nu am văzut niciodată compromisuri de natură tehnică atunci când vine vorba de redactarea unui text - articol de presă, site, blog sau simple comentarii pe Facebook. Am verificat și pe site-uri din alte țări. Am văzut clipuri video de amator, cu text în limba italiană, din care nu lipseau accentele. Am văzut site-uri nemțești de turism, scrise cu tot alfabetul german. Chiar și ungurii își scriu corect limba națională, cu toate caracterele speciale aferente. Consider că e o chestiune de bun simț și chiar de credibilitate să scrii îngrijit. De ce nu ne-am scrie și noi corect limba?

Am demonstrat că se poate. Mai trebuie doar să vrem. Dacă nu, putem scrie și fără diacritice. Merge și așa...


4 comentarii:

  1. De ce unele documente scrise cu diacritice sunt deformate(literele devin patratele) la vizualizarea lor prin ms word?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probleme de compatibilitate au fost și, probabil, vor mai fi. Cele mai multe s-au rezolvat în versiunile recente ale aplicațiilor și ale sistemelor de operare. Nu cunosc toate detaliile problemei, dar sunt sigur că există soluții.

      Eu, de exemplu, am văzut un text în limba franceză, în care toate apostrofurile erau deformate. Nu știu care era motivul, dar știu sigur că niciun francofon nu va elimina apostrofurile din text, de teamă că n-o să se vadă bine.

      Ștergere
    2. Probabil pentru că cel care l-a scris a folosit un font care nu e disponibil și pe calculatorul unde documentul a fost deschis. Există și opțiunea ca Word să includă fonturile în document, dar e mai rar folosită. Sau poate autorul a scris corect cu ș și ț (adică cu virgulă dedesubt și nu cu sedilă), dar cititorul are Windows XP fără European Union Expansion Font Update. Oricum, astea toate sunt scuze. Dacă vrei să scrii corect cu diacritice, poți.

      Ștergere
  2. Mda, vorbești despre elevii care trebuie învățați să scrie cu diacritice când nici profesorii lor de română nu o fac. Anul trecut, cu câteva luni înainte de a scrie tu acest articol, am primit o carte în format electronic care trebuia trimisă la editură( Vanity Publishing House). Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost lipsa diacriticelor. Câte nu mi-a fost dat să aud când am spus că trebuie recorectat textul! Că nu mai e timp, că nu contează, că nu se observă, că a fost textul tehnoredactat etc. Și individa era profesoară de română într-un sat, cu toate gradele didactice date și cu intenții serioase de înscriere la un doctorat. Ce să mai zici...

    RăspundețiȘtergere