vineri, 12 aprilie 2013

Sparge gheata gheata? De ce militez pentru folosirea diacriticelor. Partea I

Un prieten s-a enervat când un taximetrist i-a luat fata. Romanii au iesit in strada sa protesteze impotriva guvernului. Sotiile copilului le dau batai de cap parintilor. Iar bataile cu bulgari fac deliciul celor mici la caderea primei zapezi. Din păcate, nu am aflat dacă fata prietenului meu este fericită împreună cu taximetristul. Nu știu nici care străzi din Roma au fost blocate de manifestația cetățenilor ei. Nu mi-e clar câte soții poate avea un copil și nici ce cred cetățenii bulgari despre bătăile cu cei mici... Prietenii mei știu deja că îmi place să scriu corect, folosind alfabetul complet al limbii române. Foarte mulți însă nu înțeleg de ce îmi pare atât de importantă folosirea diacriticelor și îmi reproșează că am făcut o obsesie pentru un detaliu nesemnificativ. Tocmai de aceea, mi-am propus să-mi argumentez această „obsesie” printr-o serie de articole  în care am să-ți arăt de ce este important să scrii corect. Apoi, părerea ți-o formezi singur.

În 1996, când am făcut cunoștință cu primul meu PC, aveam în minte ideea că pe un calculator nu se poate scrie cu caractere românești. La vremea aceea, mi se părea ceva firesc. Tastatura nu conținea decât alfabetul latin de bază, adică pe cel al limbii engleze. Și nu aveam atâtea surse de informare, cât să știu cum stă treaba în alte țări, unde calculatorul nu mai era o noutate absolută. Un an mai târziu însă, tata mi-a arătat că se poate scrie, și pe un PC, folosind întregul alfabet al limbii române. Am fost atât de fascinat de această posibilitate, încât nu a fost nici pe departe un efort să învăț să comut între engleză și română și să scriu corect. Între timp, tehnologia a evoluat, multe lucruri s-au simplificat și tot mai multă lume are acces la produsele din domeniul IT. Iar suportul pentru limba națională a oricărui utilizator, deși necesită puțină grijă de configurare, nu mai este de mult ceva exotic. Cu toate acestea, românii par să fi rămas cu vechea concepție în minte, potrivit căreia ar fi imposibil sau extrem de dificil să scriem folosind întregul alfabet al limbii române. Rezultatul? Apar peste tot - în presa online, pe bloguri, în videoclipuri, ba chiar și în reclamele tipărite - texte scrise fără diacritice. Un fapt care mă deranjează și care mi se pare nefiresc într-o țară în care accesul la înalta tehnologie aproape că e mai bun decât în Europa occidentală.

Nu mi-am propus să susțin scrierea cu diacritice din pur naționalism și nici de dragul de a căuta nod în papură celor care nu fac cum vreau eu. Dar în condițiile în care învățăm, fie la școală, fie în viață, cum să procedăm în diverse contexte, cum să ne comportăm civilizat, cum să vorbim frumos, cum să ne îmbrăcăm decent etc., consider că, oricât de rebeli și nonconformiști am fi, este la fel de important și modul în care comunicăm în scris. Iar cel mai grav este faptul că, deși îi arătăm cu degetul pe cei care uită să pună cratima, care fac dezacorduri sau care nu știu când se scrie cu un i și când cu doi, nu realizăm că, scriind fără diacritice, facem sistematic greșeli gramaticale cu bună știință!

Important, înainte să începem

Țin să precizez înainte de toate că, deși voi folosi un ton critic, îmi propun prin aceste articole să critic un aspect, o atitudine și nu persoane. Nu vreau să judec pe nimeni, ci pur și simplu îmi exprim părerea despre această problemă ignorată de aproape toată lumea. Din acest motiv, acolo unde voi da exemple negative, nu voi folosi numele real al persoanei la care fac referire. Voi folosi nume fictive, cu unicul scop de a-mi exemplifica argumentele. Dacă te recunoști într-un astfel de nume fictiv, țin să te asigur de buna mea credință și te invit să iei în calcul doar esența mesajului.

De asemenea, sunt de acord că problema pe care o discut este una de detaliu. Știu că există probleme mult mai grave în România decât scrierea fără diacritice, la fel cum sunt de acord că dezacordurile, greșelile de ortografie sau necunoașterea unei forme de plural sunt și ele probleme la fel de grave atunci când discutăm despre vorbirea și scrierea corectă a limbii române. Însă tocmai pentru că despre aceste greșeli vorbește deja toată lumea, eu mi-am propus să discut despre o greșeală evidentă, însă pe care mulți n-o iau în calcul, în general din comoditate.

După ce voi expune motivele pentru care, consider eu, este important să scriem cu diacritice, oricât de dificil ni s-ar părea, voi comenta și câteva dintre cele mai frecvente „scuze” pe care le-am primit până acum și voi explica de ce nu sunt de acord cu ele. Desigur, sunt deschis și chiar aștept cu interes să aflu care e părerea ta. Ba chiar sunt dispus să te ajut, dacă vrei să-mi urmezi sfaturile și nu știi de unde să începi.

Așadar, este important să scriem cu diacritice, pentru că...

Motivul 1: Un text fără diacritice arată neprofesionist

Când scrii îngrijit, ai grijă să aranjezi corect textul în pagină, acorzi atenție punctuației, ții cont de numele proprii și le scrii cu majusculă... Atunci de ce n-ai scrie cu diacritice? Asta e limba română. Dacă ne propunem să o folosim corect, hai să o facem până la capăt. Pot fi de acord că într-un SMS sau într-o conversație privată pe chat, e mai puțin important cum scrii. La fel cum te pot judeca pentru că scrii prescurtat când iei notițe la un curs. Dar ce ne facem când textul este public? Și când spun text public, mă refer la orice text destinat unui număr mare de cititori, precum o știre, un editorial, o reclamă, un articol pe un blog sau chiar o postare pe Facebook. Am înțeles, pe ciornă scriem cum ne e mai ușor, singura condiție fiind ca noi înșine să înțelegem ce am scris. Dar când trecem pe curat, e de bun simț să scriem îngrijit și să respectăm toate normele limbii pe care o folosim. Mai ales când e vorba de limba maternă. Toată lumea e de acord că ar fi inadmisibil să faci un dezacord sau să omiți o cratimă într-un articol de presă. În aceste condiții, nu pot să înțeleg de ce folosirea diacriticelor este, în continuare, doar o opțiune. Și un popor întreg pare să fie de acord că... așa trebuie să fie. Când încerc să discut cu cineva despre o astfel de problemă, primesc scuze de toate felurile, de la „Nu sunt așa importante” până la „Nu am tehnic posibilitatea să le folosesc”. Nimeni nu ar recunoaște că textele acelea abundă pur și simplu în greșeli gramaticale.

Exemple

Am văzut, pe un prestigios site de știri, o situație incredibilă. Într-un articol, o frază arăta cam așa (o copiez ad-literam):
Este diplomat in Romania de mai bine de un deceniu si, la 57 de ani, calatoreste prin tot soiul de orăşele româneşti pentru a tine cursuri de dans.
Deci toată fraza este scrisă fără diacritice, mai puțin cuvintele orășele românești, unde s-ar putea face confuzie cu orașele românești. Este oare normal ca un jurnalist să scrie corect doar acolo unde s-ar putea face confuzii? Este ca și cum te-ai spăla mereu doar pe mâna dreaptă, pe motiv că doar cu aceea dai noroc. Stânga mai poate aștepta. Data viitoare, jurnalistul ar putea la fel de bine să scrie așa:
La 57 de ani calatoreste prin tot soiul de orasele (cu caciula pe a si virgula sub s) romanesti pentru a tine cursuri de dans.
Să mai precizez faptul că articolul critică nivelul precar la care un diplomat român vorbește limba... engleză?

Și pe același site am întâlnit numeroase situații în care pasajele citate sunt scrise cu diacritice, în timp ce restul textului - fără. Este evident, după părerea mea, că asta se întâmplă ca urmare a faptului că frazele citate sunt copiate pur și simplu dintr-un alt text, sursa fiind scrisă corect. În final, iese o struțocămilă, un text în care normele limbii române sunt lăsate la voia întâmplării, unde utilizarea lor ține de starea de spirit a redactorului. Pe de altă parte, asta arată că se poate! Textul este afișat corect în orice navigator și pe orice dispozitiv, deci care ar mai fi scuza? Nu permite sistemul? Este vreo incompatibilitate tehnică? Tocmai am demonstrat că nu! Pur și simplu, nu se vrea. E mai comod să scriem greșit. Iar rezultatul este... un text de amatori.

Site-urile care scriu fără diacritice sunt extrem de numeroase. Din discuțiile cu prietenii, am înțeles că fiecare redacție stabilește de la început dacă va folosi sau nu diacriticele, iar toți redactorii trebuie să se supună. O prietenă mulțumea, la un moment dat, unei companii pentru că a trimis un comunicat de presă în dublu exemplar - o dată cu diacritice și o dată fără. Evident, prietena respectivă nu era deloc intrigată de obligația de a scrie greșit. Era doar recunoscătoare că și alții o fac, pentru a-i ușura ei munca.

În condițiile astea, am ajuns să fiu uimit și să am un sentiment de respect pentru orice site sau autor care scrie folosind diacriticele. Pentru că scrierea corectă este o dovadă de respect la adresa cititorului. Iar dacă mai și dezbați, prin textele tale, probleme precum nivelul de educație al românilor sau necunoașterea unei limbi străine de către un politician, au mult mai multă legitimitate dacă folosești corect alfabetul limbii române.

Consideri că argumentul „așa ceva nu se face” nu este suficient de puternic? În articolele următoare am să vin cu argumente practice, concrete. Până atunci, te invit să-mi spui părerea ta, în rubrica de comentarii.

Pe curând!


5 comentarii:

  1. Complet de acord cu tine. Comunicațiile publice în limba română trebuie să conțină diacritice. Este inadmisibil ca un site de știri cu audiență națională să nu folosească diacritice. E inadmisibil (și încă tolerat în prezent în anumite locuri) ca lucrări de licență sau dizertație în limba română să fie predate fără diacritice.

    Totuși trebuie să recunoști că problemele tehnice încă sunt prezente. O sa iți dau trei exemple recente:

    1. Încearcă să descarci și instalezi un program al carui kit de instalare a fost creat cu Windows Installer (de exemplu Yahoo Messenger), folosind Firefox în română și directorul implicit pentru descărcări (numit "Descărcări"). Până acum foarte recent (și e posibil ca problema să persiste și acum) kit-urile făcute cu Windows Installer refuză să ruleze dintr-un director a cărui cale conține diacritice.

    2. O bază de date Oracle a fost portată pe un calculator cu Windows în limba română (și setări regionale pentru România). Mesajele de eroare trimise de această baza de date sunt (în mod implicit) trimise (pe un astfel de sistem) în limba română și conțin diacritice. Back-end-ul aplicatiei web care interoga baza de date nu putea sa proceseze mesaje de eroare care conțin diacritice și le ignora fără niciun avertisment. Am pierdut o zi întreaga sa îmi dau seama care e problema, în cele din urma realizând că totul pornea de la diacritice.

    3. Un mesaj generat automat de Google (care ma atenționa în legatura cu unul din serviciile Google), pe care l-am primit în contul de Gmail, deschis în Google Chrome, pe un calculator cu setari regionale adaptate pentru limba română, nu afișa corect diacriticele și era foarte greu de citit. Am încercat să schimb manual codificarea caracterelor din browser, nu am reusit sa il fac sa le afișeze corect.

    În concluzie, problemele tehince încă persistă în anumite cazuri. Problemele de acest fel erau mult mai frecvente în trecutul recent. E mai incomod să apeși tastele cu diacritice, mai ales daca te-ai învățat să scrii fără ele. Toate astea sunt motive ce explică reticența oamenilor în a le folosi.

    PS.: A trebuit să revăd de două ori mesajul de mai sus ca să mă asigur că toate diacriticele sunt la locul lor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să nu mai scapi diacritice în "carui" și "legatura" poți să activezi spell-checker pentru limba română în browser. Cel puțin pe Firefox și Chrome, Windows și Linux.
      Așa o să rămâi doar cu "craca" în loc de "cracă", ambele fiind valide.

      Un motiv în plus pentru care mă deranjează lipsa diacriticelor: SwiftKey pe Android are predicția cuvintelor. Știe că după Bună la început de propoziție de obicei urmează dimineața, ziua, seara, etc. Cum face asta? Pur și simplu a analizat texte scrise în română, pe internet, și a făcut un dicționar cu cuvintele dar și cu cele mai folosite secvențe. Partea proastă e că textele în română pe internet sunt proaste (adica fara diacritice (sic!)) Drept pentru care și sugestiile lui SwiftKey sunt de multe ori proaste (cuvântul corect, dar fără diacritice).

      Ștergere
  2. ...și tot ai omis câteva. :-)

    Probleme, mai mult sau mai puțin izolate, au fost și vor mai fi. Eu am văzut, la un moment dat, un text în care toate apostrofurile erau înlocuite de semne ciudate. Și nici măcar nu era un text în limba română. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la a mai scrie corect. Ar trebui ca oamenii pricepuți ca tine să rezolve, treptat, aceste probleme, spre beneficiul oamenilor de rând.

    Cât despre comoditate și obișnuință... Asta e scuza cea mai simplă și, în felul ăsta, nu ajungem nicăieri. Încearcă să conduci pe dreapta în Marea Britanie, iar când te oprește poliția să le spui „E mai incomod să conduc pe stânga după ce o viață întreagă am mers pe dreapta”. Și vezi ce se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am facut intr-o zi o solicitare scrisa catre un furnizor de materiale ,sa livreze spitalului unde lucram ca administrator, o cantitate de 500 de paturi.
    Dupa 3 zile sunt sunat de catre portar, ca in curtea spitalului sunt asteptat de catre soferi, sa receptionez marfa.
    Am ramas stupefiat cand am vazut in fata spitalului 5 tiruri incarcate cu marfa pe care o solicitasem cu cateva zile in urma.

    Eu comandasem ... pături .

    RăspundețiȘtergere