miercuri, 13 martie 2013

Cum am (re)descoperit Radio România Actualități

Multă vreme am evitat să ascult radioul public, pe care îl percepeam drept învechit și depășit. Dar, ca pasionat de radio și confruntat cu banalizarea celui mai rapid mijloc de informare (a cărui existență miroase din ce în ce mai mult a business), am simțit nevoia să încerc o alternativă a radiourilor comerciale pe care le consumam zi de zi. Iar spre marea mea surprindere, am găsit în Radio România Actualități un demn înlocuitor pentru ceea ce a fost odată Radio Contact. Pentru că de la ei am învățat că radioul este o sursă nemaipomenită de divertisment, dar trebuie să te și informeze, ba chiar să-ți formeze și cultura dacă se poate. RRA le face pe toate și le face într-un amestec bine organizat, căruia i se potrivește de minune sloganul oficial: Ține pasul cu viața.



De foarte mulți ani, am avut idei preconcepute despre el. În viziunea mea, Radio România era un radio învechit, destinat unui public poate prea comod ca să încerce ceva modern. Tocmai din acest motiv, mă intersectam foarte rar cu frecvențele lor. Mai mult, eram frustrat că aveau emițătoare mai puternice și o acoperire mult mai mare decât cea a radiourilor pe care le ascultam în mod curent.

Însă peisajul FM românesc s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Foarte multe CHR-uri*, între care nu mai reușesc să fac diferența, AC-uri** tot mai puține și destinate preponderent femeilor și, în general, parcă tot mai puțină varietate. Nu e de mirare că am simțit și eu nevoia unei schimbări în ceea ce ascult. În urma unei discuții cu un prieten, pe sfârșit de an 2012, m-am hotărât spontan să acord o șansă celui mai important post public de radio al țării: Radio România Actualități.

Contrar așteptărilor, am găsit un radio care a evoluat mult față de ceea ce știam sau îmi imaginam. Radio România Actualități s-a modernizat și este, în momentul de față, singurul radio cu adevărat generalist de pe piață. Eu, unul, îl percep ca pe un radio dinamic, care îndeplinește toate misiunile unui post public. De acolo mă informez, nu numai prin intermediul buletinelor de știri din fiecare oră, ci și din numeroasele reportaje realizate pe diverse teme. Acolo îmi îmbogățesc cultura, ascultând rubricile educative (precum cele de folosire corectă a limbii române), dar și emisiunile documentar sau pe cele de teatru radiofonic. Și tot de acolo îmi iau doza de divertisment, pentru că prezentatorilor nu le lipsește simțul umorului și tonul pozitiv, iar muzica este foarte bine aleasă.

Emisiunile


Radio România Actualități nu este un flux continuu de muzică întrerupt, din când în când, de știri și reclame. Multă vreme, asta căutam și eu. Dar am descoperit că vorba lungă (dintre melodii) nu e deloc sărăcia omului, mai ales dacă e organizată profesionist și dacă prezintă lucruri interesante. Din emisiunile RRA am aflat că Mocănița ar putea circula din nou pe ruta Alba Iulia - Zlatna, că unui craiovean lipsit de educație i-a fost demolată casa pe care și-o construise ilegal în fața blocului sau că asociația Bate șaua să priceapă iapa, încearcă să facă un recensământ al bicicliștilor din România. Acolo am auzit un documentar fascinant despre istoria radioului, dar și o reprezentație radiofonică a comediei „Doctor fără voie” de Molière. Și tot de acolo aflu ce greșeli se fac frecvent în limba română (Proba dicționarului, Minutul de limba română), dar și ce sinonime poți găsi pentru deștept, freamăt sau ageamiu (Tiptil printre sinonime). Iar astea sunt doar câteva exemple care mi-au venit în minte la momentul scrierii. Cele trei emisiuni pe care le ascult cel mai des - România împreună, La minut și Obiectiv România - abundă în rubrici, reportaje și interviuri care te fac să simți că, ascultând, timpul tău nu trece degeaba.

Vocile


O bună parte dintre oamenii care se aud acum la Radio România Actualități sunt dintre cei care au contribuit la pasiunea mea pentru radio. Sunt oameni care au vorbit în trecut pentru ascultătorii radiourilor comerciale și care aduc, prin experiența lor, un aer modern radioului public, fără a-l îndepărta însă de la misiunile sale. Felix Crainicu, Eugen Rusu, Dan Creța, Ionuț Dragu sunt nume pe care eu le cunosc de la Radio 21, Europa FM și Info Pro. Iar Ionuț „Johann” Pohrib este una dintre vocile adolescenței mele, pe care am trăit-o ascultând Radio Contact. Dar nu trebuie să-i cunoști de undeva ca să vrei să-i asculți. Emisiunile lor sună bine, pur și simplu.

Muzica


Poate nu te-ai aștepta, dar România Actualități nu este nici un radio de vorbărie. Muzica are un loc important în programele lor și, cel puțin până acum, nu a reușit să mă plictisească. Într-un fel, îmi amintește de stilul Radio Contact. Pentru că unele hituri ale momentului se mai repetă, deci ai șanse mari să nimerești unul dacă asta îți dorești, dar ai șanse la fel de mari să fii surprins de unul clasic al anilor '80 de exemplu. Iar pe ăsta n-o să-l auzi în fiecare zi. Astfel, la RRA poți auzi și Pink, Taylor Swift sau Rihanna, dar și Joe Cocker, Elton John sau chiar Beatles. Și mai există un plus: Radio România Actualități difuzează fără rețineri piesele marilor cântăreți români, astfel că poți fi surprins oricând de o piesă cu Semnal M, Compact, Anda Călugăreanu sau Aurelian Andreescu. Este exact genul de diversitate pe care îl căutam.

Identitatea sonoră


N-am știut cum să-l traduc... În franceză ar fi habillage d'antenne, în engleză, radio imaging. Adică jingle-urile și toate acele elementele de identificare a radioului. Un om pasionat de radio nu poate să le ignore. Iar mie îmi place cum sună în prezent identitatea Radio România Actualități. ID-urile vorbite, înregistrate cu o vocea unui actor (spre rușinea mea, nu știu să-l numesc), puse pe un fond instrumental antrenant, conferă postului o anumită decență. Iar celebra sintaxă „Aici București, Radio România Actualități. Ora exactă”, urmată de cele șase bipuri, îmi demonstrează dorința lor de a-și dovedi tradiția în domeniu, dar și de a păstra cu grijă elemente de patrimoniu cultural, fie el și neoficial.
Actualizare: În urma publicării articolului, un prieten de pe Facebook m-a informat că vocea din ID-uri îi aparține actorului Mihai Gruia Sandu.

Nimeni nu e perfect


E drept că nu ascult Radio România Actualități chiar la orice oră. Și nici nu sunt interesat de absolut toate rubricile lor. Spre exemplu, am impresia că sunt cam multe momente cu caracter religios, o responsabilitate ce ar putea fi preluată cu ușurință de către Radio Trinitas. Dar chiar și așa, am aflat de onomastica unui prieten, pe care am putut să-l felicit, deci informația nu a fost de prisos. O altă observație ar fi o rubrică de sfaturi practice, unde mi s-a recomandat să-mi țin telefonul în locuri reci pentru ca bateria să reziste mai mult. Idee contrar opusă realității. Cum însă nimeni nu e perfect, cred că, una peste alta, cei de la RRA fac o treabă bună și merită atenția mea.

Nu mi-am propus să renunț la muzică și nici nu declar război radiourilor comerciale. Voi continua să ascult câte puțin din toate. Consider doar că Radio România Actualități este o opțiune demnă de luat în seamă, pe care am ignorat-o în trecut, din motive care azi nu mai sunt de actualitate. Precizez că am scris tot acest articol din proprie inițiativă și fără niciun interes. El nu are, sub nicio formă, un scop publicitar. Așa că, dacă n-ai mai pus de mult mâna pe radio, de teama reclamelor și a celor câteva melodii care se repetă la infinit, încearcă alternativa oferită de serviciul public. Testează cu încredere Radio România Actualități. Îl găsești foarte ușor: e radioul care se prinde cel mai bine, oriunde ai fi.

Era să uit... Nu știu dacă să mă bucur sau să fiu trist că n-am auzit deloc Cotele apelor Dunării.

____
*CHR = Contemporary Hit Radio, un radio muzical ce difuzează doar cele mai populare piese ale momentului, prezentate într-un ritm dinamic. Publicul țintă îl reprezintă, de obicei, tinerii.
**AC = Adult Contemporary, un radio (muzical) ce se adresează unui public cu o vârstă mai ridicată și difuzează atât hituri actuale, cât și piese de succes ale deceniilor trecute. În plus, muzica difuzată de radiourile AC este mai „ușoară”, de obicei pop, slow-rock, soul etc. și mai puțin (sau deloc) dance, hip-hop, techno etc.

Sursa foto: RomaniaActualitati.ro


5 comentarii:

  1. La Multi ani!!! si la cat mai putine idei preconcepute!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai contract de colaborare cu Radioul? Ai putea fi corespondentul radioului de la Bruxelles.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am contract. Aș putea fi, mi-ar plăcea să fiu, dar nu sunt. :-)

      Ștergere
  3. Este un MIRACOL, de-a dreptul, ce se întâmplă încă la Radio România: ceea ce iese prin antene diferă total de ceea ce gândesc și fac cei care intră sau ocupă birourile de conducere — sunt aceiași care au și dat afară profesioniști și oameni de valoare ai acestei instituții plătită din bani publici, adică din buzunarele noastre, ale tuturor. Confirm tot ce ai scris în articol, și aș mai putea adăuga, în aceeași tonalitate, însă cititorii își pot face o imagine realistă din articolul tău, Adrian. Și poate e mai bine pentru ascultători, ca indivizi, să nu afle ce se „concepe” prin birourile directoriale de la RR(A,C,3net etc.); însă ascultătorii, ca public, ar trebui să cunoască adevărul despre planurile de viitor ale managementului.
    Din fericire, publicul are un rol esențial în modul în care realizatorii profesioniști își concep emisiunile, și ăsta este pur și simplu un noroc al nostru cât timp ei vor mai rezista acolo, cu fondurile absolut insuficiente pe care le au la dispoziție. Deși toată clădirea este o uriașă sugativă de bani...
    Aș fi foarte curios să ascult și punctele de vedere ale cuiva care chiar are contract cu Radio România, și poate fi aici în comentarii și sincer și onest în exprimarea opiniilor personale. Și aș vrea să văd măcar și un singur realizator RR care poate să jure că e fericit, profesional vorbind, cu șefii săi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, povestea șefilor-problemă este mai veche decât pasiunea mea pentru radio. De fapt, nici măcar nu se aplică exclusiv în radio, ci în toate sectoarele economiei. Tocmai de aceea, am vorbit strict despre conținut, despre ceea ce aud eu când deschid radioul. Altfel, am ajunge spre exemplu să spunem că Whitney Houston cânta frumos... dar lua droguri și o bătea Bobby Brown. Și nici haine nu ne-am mai cumpăra, pentru că sigur sunt fabricate în niște uzine mizere, de oameni săraci, exploatați și plătiți la limita subzistenței. Revenind însă la radio, sigur: dacă aș ști că realizatorii aceia sunt și mulțumiți din punct de vedere profesional și se înțeleg bine cu șefii, ar fi un plus pentru conștiința mea de ascultător. Dacă nu, atunci ne bucurăm de rezultat și ne rugăm ca ei să reziste acolo cât mai mult.

      Ștergere