vineri, 29 martie 2013

Am fost la Marc Lavoine

L-am descoperit în 2005, cu piesa „Je me sens si seul”. Se întâmpla pe vremea când aflam pe pielea mea ce bine e să ai conexiune permanentă la internet și să poți asculta radiouri online după pofta inimii. Ulterior, am auzit și alte piese de la Marc Lavoine și am aflat că activează ca solist încă din 1983. Anul acesta, prietenii mei români din Louvain-la-Neuve mi-au oferit de ziua mea un card cadou de la FNAC* iar eu am decis să mă folosesc de el pentru a-l vedea în concert pe acest cântăreț francez care mi-a atras atenția acum opt ani.

miercuri, 13 martie 2013

De ce nu-mi plac călătoriile cu avionul

Ce frumoasă ar fi priveliștea dacă nu s-ar vedea aripa.
Prietenii mei știu deja: Eu sunt un susținător al transportului în comun, pasionat de tot ce înseamnă tren, tramvai, troleibuz sau autobuz. Îmi plac călătoriile și nu mă deranjează sub nicio formă dacă, în locul confortului unei mașini personale, care mă ia și mă lasă la botul calului, sunt „nevoit” să consult mersul trenurilor, să caut bilete, să mă interesez ce fel de opțiuni tarifare există și așa mai departe. Ba mai mult, o călătorie cu trenul sau cu autobuzul îmi face plăcere de fiecare dată. Nu același lucru pot spune despre călătoriile cu avionul, pe care le voi încadra mereu în categoria necesităților și nu a activităților de agrement.

Cum am (re)descoperit Radio România Actualități

Multă vreme am evitat să ascult radioul public, pe care îl percepeam drept învechit și depășit. Dar, ca pasionat de radio și confruntat cu banalizarea celui mai rapid mijloc de informare (a cărui existență miroase din ce în ce mai mult a business), am simțit nevoia să încerc o alternativă a radiourilor comerciale pe care le consumam zi de zi. Iar spre marea mea surprindere, am găsit în Radio România Actualități un demn înlocuitor pentru ceea ce a fost odată Radio Contact. Pentru că de la ei am învățat că radioul este o sursă nemaipomenită de divertisment, dar trebuie să te și informeze, ba chiar să-ți formeze și cultura dacă se poate. RRA le face pe toate și le face într-un amestec bine organizat, căruia i se potrivește de minune sloganul oficial: Ține pasul cu viața.

N-aveam nicio gară...

Am întâlnit cu toții, în viețile noastre, oameni care, câteodată, pierd trenul... sau metroul... sau autobuzul... Dar a mai întâlnit cineva până acum vreun om care să piardă gara? Dacă nu, am să îți spun eu o premieră. Este o poveste din noiembrie 2007, de pe când eram student Erasmus în orașul Tournai (vestul Belgiei). O poveste pe care, cu siguranță, nu am să o uit niciodată. Este încă proaspătă în mintea mea și cred că nu e niciodată prea târziu să râdeți de mine, dacă vă doriți asta.

Pierdut hit. Regăsit după zece ani!


Cât de mult te-ar entuziasma un cântec în limba maghiară? Cât efort ai fi gata să depui și cât timp ai putea aștepta ca să-l asculți din nou? Uite, de exemplu, eu am răbdat zece ani până să regăsesc un cântec pierdut, după primele trei ascultări, într-o excursie în țara vecină. Desigur, nu cântecul în sine este esențial aici, ci provocarea la care m-a supus căutarea lui și faptul că îmi va aminti mereu de acea excursie. Iar când l-am regăsit, am trăit o senzație... de „Surprize, surprize”.

Mi-am făcut blog

13/03/13. Păcat că nu există și luna a 13-a. Ar fi fost poate cea mai norocoasă zi din an, ideală pentru a deschide un blog. Îmi propusesem ca acest articol să fie publicat automat la ora 13:03. Se pare totuși că Google mi-a făcut o surpriză de bun venit și articolul... nu s-a publicat. Nu-i nimic. Dacă îl citești deja, înseamnă că i-am dat de cap. Și îți urez bun venit pe blogul meu!